51 - The Winnowing Winds - Adh-Dhāriyāt
Pe împrăştietoarele ce împrăştie!
Pe cărătoarele de povară!
Pe alergătoarele cu iuţeală!
Pe împărţitoarele de poruncă!
Ceea ce vi s-a făgăduit este adevărat.
Judecata de Apoi este fără tăgadă.
Pe cerul cu ale sale cărări!
Voi aveţi asupra lui păreri felurite,
şi îl întoarce pe dos cel care este întors.
Să fie ucişi bănuitorii,
ei, cei care sunt într-o prăpastie şi nu-şi dau seama!
Ei întreabă: “Când va veni Ziua Judecăţii?”
În Ziua când vor fi puşi la încercare în Foc:
“Gustaţi încercarea voastră! Aceasta este ceea ce voi cereaţi degrabă!”
Cei temători vor trăi în Grădini cu izvoare,
luând ceea ce Domnul lor le va dărui. Ei au fost înainte dintre făptuitorii de bine
ce dormeau noaptea puţin,
iar dis-de-dimineaţă cereau iertare.
Din averile lor aveau parte şi cerşetorul şi lipsitul!
Pe pământ sunt semne pentru cei care cred cu tărie.
Precum şi în voi înşivă. Nu le vedeţi, oare?
În cer este înzestrarea voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit.
Pe Domnul cerului şi al pământului! Acesta este Adevărul precum faptul că vorbiţi.
A venit la tine spusa despre oaspeţii prea-cinstiţi ai lui Abraham?
Ei intrară la el spunându-i: “Pace!” Abraham spuse: “Pace! O, oameni necunoscuţi!”
El s-a dus apoi pe nesimţite la ai săi şi a adus un viţel gras.
L-a apropiat de ei, spunând: “Nu mâncaţi?”
Şi atunci îl prinse frica de ei. Aceştia spuseră: “Să nu-ţi fie frică! Şi îi vestiră un fecior însemnat.
Femeia sa înaintă văitându-se şi lovindu-se peste faţă. Ea spuse: “O bătrână stearpă?...”
Ei spuseră: “Domnul tău a spus astfel. El este Înţeleptul, Ştiutorul.
Abraham spuse: “O, voi trimişilor! Care este treaba voastră?”
Ei spuseră: “Noi am fost trimişi la un popor de nelegiuiţi
ca să trimitem asupra lui bolovani de lut
însemnaţi de Domnul tău pentru cei desfrânaţi.”
Noi i-am scos aşadar din cetate pe cei credincioşi şi
nu am aflat decât o casă de supuşi.
Am pus în ea un semn pentru cei care se tem de Osânda cea dureroasă,
precum în Moise când l-am trimis cu o împuternicire desluşită la Faraon
care s-a întors către suita sa spunând: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”
Noi i-am luat pe ei şi oştile lor şi i-am aruncat în mare, în vreme ce el se dojenea pe sine.
Aşa a fost şi cu adiţii când am trimis asupra lor vântul pustiilor
care nu a lăsat nimic peste care a trecut fără să nu-l facă fărâme.
Aşa a fost şi cu tamudiţii când li s-a spus: “Bucuraţi-vă o vreme!”
Ei n-au luat însă în seamă porunca Domnului lor, iar trăsnetul i-a luat pe când priveau.
Atunci nu s-au putut ţine pe picioare şi nici ajuta.
Aşa a fost şi cu poporul lui Noe: Era un popor de desfrânaţi.
Şi cerul? Noi l-am zidit cu trăinicie şi i-am dat apoi lărgime!
Şi pământul? Noi l-am aşternut şi ce buni întinzători am fost!
Din fiece lucru am creat o pereche. Poate vă veţi aminti!
Zoriţi către Dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!
Nu puneţi lângă Dumnezeu alt dumnezeu! Eu de la El vă previn desluşit!
Aşa a fost întotdeauna. Nici un trimis n-a venit la cei dinaintea lor fără ca ei să nu-i fi spus: “Este fie vrăjitor, fie îndrăcit!”
Ei s-au sfătuit unii pe alţii asupra lui? Acesta este un popor de ticăloşi!
Întoarce-le spatele şi nu vei fi dojenit!
Adu-le aminte, căci amintirea le este credincioşilor de folos.
Eu nu i-am creat nici pe ginnii şi nici pe oamenii decât ca să Mi se închine.
Eu nu vreau nici un dar de la ei. Eu nu vreau să Mă ospăteze.
Dumnezeu este Împărţitorul de bunuri. El este Stăpânul de nezdruncinat al puterii.
Cei care s-au ticăloşit în păcate, precum păcatele semenilor lor, să nu o ceară degrabă (Judecata)!
Vai tăgăduitorilor pentru Ziua ce li s-a făgăduit!